Mononucleoza, sau „boala sărutului”, este o infecție virală adesea benignă. Cu toate acestea, în unele cazuri, poate duce la complicații neașteptate. Descoperă în acest articol 3 complicații majore ale infecției cu virusul Epstein-Barr și află cum să îți protejezi sănătatea!
1. Leucopenia și oboseala cronică
Leucopenia este o afecțiune medicală caracterizată prin scăderea numărului de leucocite (globule albe) în sânge. Acestea sunt esențiale pentru apărarea organismului împotriva infecțiilor, și includ neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile și bazofile. Fiecare dintre aceste grupuri are un rol specific în sistemul imunitar, iar echilibrul lor este vital pentru menținerea sănătății. Numărul de leucocite este reglat în mod normal în organism, dar când acest număr este prea scăzut, sistemul imunitar poate deveni compromis, făcând organismul mai susceptibil la infecții. Infecția cu virusul Epstein-Barr se asociază într-un procent semnificativ de cazuri cu limfopenie, uneori marcată
Oboseala cronică este unul dintre cele mai comune simptome ale mononucleozie, dar nu singurul. Similar leucopeniei, ea poate persista și după tratamentul infecției primare. Descoperă mai multe informații utile despre leucopenie și consecințele ei!
2. Limfomul Hodgkin
Limfomul Hodgkin este o formă de cancer care se dezvoltă în celulele sistemului limfatic, o componentă vitală a sistemului imunitar al organismului. Există două tipuri principale de limfom Hodgkin: limfomul Hodgkin clasic și limfomul Hodgkin cu predominanță limfocitară. Limfomul Hodgkin clasic este mai frecvent și este caracterizat de prezența celulelor Reed-Sternberg, un tip specific de celulă malignă. Limfomul Hodgkin cu predominanță limfocitară este mai rar și are o prognoză mai bună decât forma clasică.
Simptomele limfomului Hodgkin pot varia de la umflarea nedureroasă a ganglionilor limfatici, în special în regiunea gâtului, axilelor sau a zonei inghinale, la oboseală persistentă, febră și transpirații nocturne intense. Alte simptome pot include pierderea în greutate inexplicabilă, mâncărime severă și sensibilitate la alcool.
Statistic vorbind, aproximativ 40% dintre cazurile de limfom Hodgkin se asociază cu antecedente de infecție cu virusul Epstein-Barr. Legătura dintre cele două nu este perfect elucidată, dar este incontestabilă.
3. Lupusul eritematos sistemic
Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună cronică, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar al organismului atacă propriile celule și țesuturi, cauzând inflamație și daune. Această afecțiune poate afecta orice parte a corpului, inclusiv pielea, articulațiile, rinichii, inima, plămânii, vasele de sânge și creierul.
Simptomele lupusului variază considerabil de la o persoană la alta și pot include oboseală, dureri articulare, erupții cutanate și febră. Diagnosticul este bazat pe o combinație de simptome clinice și pe rezultatele testelor de laborator, inclusiv anticorpii ANA (anticorpi nucleari antinucleari), care sunt adesea prezenți la persoanele cu lupus.
Tratamentul pentru lupus nu poate vindeca boala, dar poate controla simptomele. Acesta include medicamente care reduc inflamația și suprimă sistemul imunitar. Managementul bolii presupune monitorizarea atentă a simptomelor și evitarea factorilor care pot declanșa exacerbări ale bolii, cum ar fi expunerea la soare și stresul.
Există o legătură evidentă între virusul Epstein-Barr și afecțiunile autoimune, inclusiv lupu. Specialiștii cred că virusul Epstein-Barr poate determina modificări de expresie a unor gene, ceea ce ar spori riscul individual de a dezvolta o boală autoimună.
Aceste complicații ale mononucleozei pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții, ceea ce subliniază importanța unei diagnosticări și a unui tratament precoce. Discută cu medicul mai multe detalii despre mononucleoză, modalitățile de prevenție și opțiunile de tratament!
