Alunițele, cunoscute și sub numele de nevi, sunt formațiuni tumorale benigne care pot apărea pe piele, mucoase sau fanere precum unghii. Acestea pot fi fie congenitale, adică prezente de la naștere, fie dobândite de-a lungul vieții. Majoritatea adulților au un număr variabil de alunițe, de la câțiva până la câteva sute. Dezvoltarea alunițelor este influențată de factori genetici și de mediu, în special expunerea la radiațiile ultraviolete (UV).
Nevii congenitali și nevii dobândiți
Există două categorii principale de alunițe: nevii congenitali și nevii dobândiți. Nevii congenitali sunt mai puțin frecvenți și apar de obicei sub forma unor pete de dimensiuni mici, medii sau mari. Aceștia pot fi de mai multe tipuri, cum ar fi nevii congenitali parosi, macule cafe-au-lait, nevii Spillus, nevii Ota sau pata mongoliană. Nevii dobândiți, în schimb, se formează în primii 20 de ani de viață și ating un „vârf” în jurul vârstei de 30 de ani. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, unele alunițe pot dispărea complet sau pot deveni mai proeminente și mai puțin pigmentate.
Tipuri de alunițe
Alunițele pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii. Iată câteva dintre ele:
1. Momentul apariției:
- Nevii congenitali: apar de la naștere și pot fi de dimensiuni mici, medii sau mari.
- Nevii dobândiți: se formează în primii 20 de ani de viață.
2. Celulele din care sunt formați:
- Nevii non melanocitari: se formează din celulele epidermice sau din structurile anexe ale pielii.
- Nevii melanocitari: conțin celule melanocitare care produc pigmentul pielii.
3. Tipul histopatologic:
- Nevii joncționali: se dezvoltă la nivelul joncțiunii dermo-epidermice.
- Nevii dermici: sunt localizați în derm.
- Nevii compuși: au o componentă joncțională și una dermică.
4. Structura dermatoscopică:
- Nevii cu structură în rețea: au o structură reticulară sau lentiginoasă.
- Nevii cu structură globulară: au o structură globulară sau congenitală.
- Nevii cu structură stelată: prezintă o structură stelată.
- Nevii cu structură albastră omogenă: au o structură albastră omogenă.
5. Culoare:
- Nevii negri: pigmentul este depus în stratul superficial al pielii.
- Nevii maro: pigmentul se află în stratul bazal și în dermul superficial.
- Nevii gri: pigmentul este în stratul superficial al dermului.
- Nevii albaștri: pigmentul este depus în derm, până în stratul profund.
6. Localizarea specială:
- Facială.
- Acrală (pe palme sau tălpi).
- Subunghială.
- Mucoasă (orală, genitală, oculară).
7. Trăsături speciale:
- Cu halou: prezintă un inel periferic mai deschis la culoare.
- Meyerson: are un inel periferic eczematiform, roșu și cu scuame.
- Hemosiderotic.
- Mixt.
- Recurent.
Este important de menționat că majoritatea oamenilor prezintă un model special (pattern) al alunițelor pe care le au, iar identificarea nevilor care nu se încadrează în acest pattern poate fi semnificativă. Patternul alunițelor poate varia în funcție de vârstă și de fototipul cutanat al persoanei. La prepubertate, alunițele au de obicei un aspect globular, iar la adulți acestea sunt mai frecvent reticulare sau mixte. De asemenea, persoanele cu pielea deschisă la culoare au alunițe mai deschise, în timp ce persoanele cu pielea mai închisă au alunițe mai închise la culoare.
Legătura dintre alunițe și melanomul malign
Importanța alunițelor rezidă în potențialul lor de a se transforma în melanom, unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer de piele. Aproximativ o treime dintre cazurile de melanom provin din alunițe melanocitare benigne.
Melanomul este un tip de cancer de piele care s-a înmulțit semnificativ în ultimii ani. Chiar dacă reprezintă mai puțin de 5% din totalul cazurilor de cancer de piele, melanomul este unul dintre cele mai periculoase, dacă nu este detectat în stadii incipiente. De aceea, prevenția și identificarea precoce a modificărilor la nivelul alunițelor sunt de o importanță crucială.
Există o serie de factori care cresc riscul apariției melanomului. Printre aceștia se numără:
- Fenotipul: persoanele cu fototip cutanat I sau II, cu pielea deschisă la culoare, păr deschis la culoare sau roșcat, ochi albaștri sau verzi și vârsta înaintată.
- Factorii externi: expunerea prelungită și intensă la radiațiile UV, istoricul de arsuri solare în copilărie, expunerea la solar și traiul în țările ecuatoriale.
- Antecedentele personale: istoric personal de melanom sau alt tip de cancer de piele, boala Parkinson, imunosupresie dobândită sau iatrogenă (datorată unui transplant de organe sau infecției HIV).
- Sindroamele genetice: xeroderma pigmentosum, albinism.
- Antecedentele heredo-colaterale: persoanele care au rude de gradul I sau II cu melanom sau cu sindromul nevilor displazici sau cu tumori asociate melanomului (pancreas, rinichi, sân, plămân, sistem nervos central).
- Caracteristicile clinice ale pacientului: prezența a peste o sută de nevi tipici sau a peste cinci nevi atipici dobândiți, sindromul nevilor displazici, pistrui sau lentigine în număr foarte mare, nevi congenitali melanocitari displazici de dimensiuni mari.
- Factorii genetici: mutații ale genelor BRAF, MITF, BAP1, CDK4, CDKN2A, polimorfism al genei MC1R.
Termenul de „nev atipic” sau „aluniță atipică” se referă la alunițele care prezintă criterii clinice sau histopatologice anormale sau care nu se încadrează în patternul caracteristic al pacientului. Una din zece persoane are cel puțin o aluniță atipică, dar asta nu înseamnă că toate acestea sunt cancerigene.
Un aspect important este capacitatea noastră de a ne autoevalua alunițele, pentru a putea identifica din timp eventuale riscuri. Pentru aceasta, putem folosi regula clasică „ABCDE” pentru identificarea alunițelor periculoase:
- A – asimetrie: alunițele periculoase pot avea o formă asimetrică.
- B – borduri neregulate: marginea alunițelor periculoase poate fi neregulată.
- C – culoare neuniformă: alunițele periculoase pot avea o culoare neuniformă sau mai multe culori.
- D – dimensiuni: alunițele periculoase pot avea dimensiuni mai mari de 6 mm.
- E – evoluție: orice modificare în dimensiune, formă, culoare sau simptome asociate aluniței poate fi semnificativă.
Autoevaluarea alunițelor este importantă și trebuie să acordăm o atenție sporită zonele mai puțin vizibile ale corpului, precum capul, palmele, tălpile, mucoasele și unghiile. De asemenea, trebuie să fim atenți la orice sângerare, cruste sau mâncărime asociate cu alunițele.
Trebuie să avem în vedere faptul că alunițele pot suferi modificări în timp, fără a deveni neapărat canceroase. De exemplu, după expunerea la radiațiile UV sau în timpul sarcinii, alunițele pot să-și mărească sau să-și micșoreze dimensiunea.
Când este necesar un consult dermatologic și ce investigații pot fi recomandate
Un consult dermatologic și o evaluare dermatoscopică a alunițelor ar trebui să fie efectuate anual pentru a identifica eventuale modificări sau semne de melanom. Orice modificare la o aluniță existentă sau apariția unei alunițe noi cu evoluție bruscă trebuie analizată clinic și dermatoscopic de către un medic dermatolog pentru a exclude un posibil cancer de piele.
Dermatoscopia este o metodă foarte utilă pentru analizarea alunițelor. Aceasta implică utilizarea unui aparat numit dermatoscop, care este prevăzut cu lentile de mărire și o sursă de iluminare. Aparatele mai performante sunt dotate și cu accesorii care permit fotografierea leziunilor. Aceste imagini pot fi stocate pentru a urmări evoluția alunițelor în timp și pentru a identifica momentul oportun pentru intervenția chirurgicală (biopsie sau excizie).
Prevenția posibilelor complicații
Numărul de alunițe poate fi redus prin evitarea expunerii prelungite la radiațiile UV, începând de la naștere. Este important să aplicăm fotoprotecție adecvată în funcție de tipul de piele și vârstă. Aceasta trebuie să acopere spectrul UVA și UVB, să fie aplicată înainte de expunerea la soare și reaplicată la fiecare două ore sau după transpirație sau baie.
Alunițele pot fi formațiuni benigne, dar este important să le monitorizăm și să fim atenți la orice modificare. Autoevaluarea regulată a alunițelor și consultul dermatologic anual pot contribui la detectarea precoce a eventualelor semne de melanom și la prevenirea complicațiilor grave.
